La Schitul Vovidenia, începând cu 02/02/2026, tradiția săptămânală se transformă într-un tablou de rezistență: fiecare vineri seară, credincioși se adună în frig pentru Taina Sfântului Maslu, iar slujbele se desfășoară adesea afară când temperaturile coboară sub -10°C. Bisericuța actuală, sfințită în 1939, este „prea mică” pentru numărul tot mai mare de participanți; nimeni nu este trimis acasă, astfel serviciile religioase continuă în fața lăcașului, sub cerul liber.
Protosinghelul Ciprian Enea spune: „Nu putem să le spunem: plecați. Nu putem să întoarcem pe nimeni din drum.” Apelul comunității include o cerere clară de sprijin financiar: mănăstirea a pus la dispoziție conturi pentru donații pentru a construi o biserică mai mare — o necesitate accentuată de expunerea frecventă a copiilor, părinților și bunicilor la ger.
Locul are o istorie lungă (mențiuni din secolul al XVI‑lea) și o refacere documentată în 1998 de Mina Dobzeu; biserica actuală poartă amprenta lucrărilor din perioada Nifon Criveanu. Pe lângă dimensiunea spirituală, situația ridică preocupări practice legate de sănătate în condiții de -10°C și de accesibilitate pentru persoanele vulnerabile.
Jertfa credincioșilor e descrisă ca act de credință și solidaritate, dar soluția propusă — extinderea sau reconstruirea unui lăcaș mai mare — necesită mobilizare financiară și administrativă. Evenimentul reflectă simultan reziliența comunității și o nevoie concretă și cuantificabilă: un spațiu sigur pentru rugăciune, protejat de intemperii.
