În Daia, o inițiativă locală menită să ofere o casă de la zero unei familii cu cinci copii a devenit subiect de controverse, la numai câteva luni după finalizarea lucrărilor. Familia Grindean, care a supraviețuit unui incendiu în urmă cu aproape doi ani, a trecut printr-o situație dramatică: cel mai mic copil avea 1 an și 6 luni, iar cel mai mare, o fată, 10 ani.
Noaptea incendiu l-a transformat într-o luptă pentru supraviețuire; vecinii au intrat în casa cuprinsă de foc pentru a-i scoate pe copii în siguranță. Ulterior, primarul comunei Daia a organizat ridicarea unei case noi, susținând că proiectul a fost al tuturor: donații, muncă voluntară și solidaritate din partea comunității.
După inaugurare, demersul a fost întâmpinat cu reproșuri și acuzații din partea unor oameni din localitate, iar gestul, deși apreciat de multe familii, a fost privit cu scepticism de unii critici. În replică, edilul a declarat că a pus la dispoziție toate resursele și intenționează să facă publice detaliile cheltuielilor și ale donațiilor, pentru a demonstra transparentizarea totală a proiectului.
Această poziție are ca miză clară reconstruirea încrederii în proiectele comunitare și în fluxul de donații, într-un context în care binefacerea poate fi corect interpretată sau contestată în funcție de modul în care este prezentată. Povestea evidențiază, în mod paradoxal, cum o acțiune de solidaritate poate deveni subiect de dispută publică, iar familia Grindean rămâne în centrul atenției: cinci copii care au scăpat de la un dezastru pot rămâne cu o casă nouă, dar și cu întrebări despre transparență, gestionare și responsabilitatea comunității în fața gesturilor de caritate.
